După 1001 probleme (pe care le-aș șterge dacă aș avea o baghetă magică, dar deh… în viață nu-i ca-n desenele animate), am reușit să avem premiera “PORNO – 6 monologuri despre când nu îți ține nimeni de 6″. Toată treaba s-a produs într-un loc foarte drag mie, Legend Bar. Le mulțumesc aici lui Ovidiu și Oanei pentru încrederea lor.
Să vă scriu că am avut emoții, că am avut un gol în stomac, că am avut trac…? Poate că așa ar trebui, dar nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Realitatea este că nu știu cum și unde s-a evaporat timpul de la 16:30 la 19:30. M-am trezit subit îmbrăcată în rochia de spectacol, cu localul plin ochi (nici acum nu mi-e clar cum a încăput atâta lume acolo și de unde a venit) și cu Ovidiu întrebându-mă “Gata? Închid ușa? Îi dăm drumul?”. Și i-am dat drumul…
Am fost amorțită, cuminte pe băncuța mea, urmărind mișcările și cuvintele lor ca la repetiții (ba chiar cred că mi-am făcut obișnuitele însemnări mentale). Am avut ultimul monolog, m-am dus în spatele barului și am așteptat să ruleze proiecția. Și apoi “s-a întâmplat ceva ce avea să schimbe totul…” (aviz cunoscătorilor): o mulțime de oameni s-au ridicat în picioare și au început să aplaude. Timid am mers în față și ne-am înșirat frumușel toți 6. Am zâmbit, am primit flori, întrebări, felicitări. Și atunci m-a izbit: chiar se întâmplă! Nu mai e o repetiție, nu mai un proiect în devenire, nu mai e un calup de foi de hârtie și o sacoșa de materiale… E o piesă de monologuri. Pe care oamenii o aplaudă.
Absurd sau nu, din acel moment am început să am emoții. Și am emoții și pentru miercuri, 4 mai, când vom jucă la Elephant Pub. Dar știu că veți fi acolo, alături de noi, să le risipiți în zâmbete. Așa-i?
